Blog - De ce ne împrumutăm de la FMI?

De ce ne împrumutăm de la FMI?

2013-11-13

Ceea ce veți citi în rândurile care urmează este o teorie născocită de către mine. M-am decis să o public deoarece până acum nu am citit și nu am auzit aceste informații sintetizate în forma de mai jos. Pentru unii dintre voi sună perfect logic, pentru alții va fi noutate (cred). Chestia cu FMI este doar o parte a unui mecanism complex. Articolul de față este superficial; dacă aveți idei și informații cu care aș putea completa "imaginea", nu ezitați să mă contactați. Și acum să trecem la subiect. Atât presa cât și marea majoritatea a populației și-a pus întrebarea oare de ce ne împrumutăm de la FMI? Și tot majoritatea a fost care (împreună cu presa) au concluzionat că politicienii s-au băgat în împrumuturi ca să poată fura și mai mult. Eu cred că partea cu furtul nu este așa de importantă ca și pondere. Haideți să facem o micuță analiză în care urmărim calea banilor. Cum era pe vremea lui Ceaușescu?
Poate greșesc dar din perspectiva mea era simplu: importuri minime (sincer, nu știu ce se importa) și export. Unii dintre voi știu mai bine procentele și sumele implicate în ecuație. Dar în principiu țara noastră producea cam tot ce avea nevoie, de la alimente până la încălțăminte.
Ce se întâmplă acum?
1. Importul de alimente. Producem puțin, importăm mult mai mult decât ar fi nevoie dacă am fi păstrat pamânturile și obiceiul de a le cultiva. Acum mâncăm roșii, ardei etc și pe timp de iarnă. Acestea, în mare parte provin din import. Iar asta înseamnă că avem oscurgere de bani spre afară.
2. Benzina. Aaa, da! Asta era marfă de import și înainte de 1989 (dar să nu uităm că am avut și noi petrol). În prezent străzile sunt inundate de autovehicule. Ce înseamnă asta? Înseamnă că fiecare posesor de mașină va trimite lunar către statele arabe (sau americani, mai nou?) o sumă anume de bani care nu se mai întoarce. Deci exportăm masiv bani.
3. Telecomunicații și produse informatice. Aici nu am mare lucru de spus. Faceți-vă inventarul acestor produse pe care le dețineți. Să zicem că doar 20 la sută din prețul lor iese din țară. Na, multiplicați asta cu numărul posesorilor de jucării electronice și vă puteți face o idee despre sumele trimise afară din țară. Și era să uit de software. Cât costă o licență de Windows + Office cu care se echipează aproape fiecare calculator din școli și din administrația publică?
4. Jucării, scutece, tampoane (nu râdeț! Dacă vi se pare amuzant, amintiți-vă de faptul că aprox. 50 % din populația țării folosește aceste produse timp de cel puțin 3 zile în fiecare lună).
5. Medicamente. Cândva România se sprijinea în mare parte pe producția proprie de medicamente. Acum o mare parte este din import: India, Egipt, Germania etc.
6. Investitorii. Una din cele mai urâte minciuni este aia cu "prezența investitorilor este binevenită." NU! Ce putem învăța de la ei în materie de eficiență și organizare este binevenit. DAR să nu uităm ce înseamnă investiție! Uite ce zice DEX: " Plasare de capitaluri în întreprinderi industriale, agricole, comerciale etc., cu scopul obținerii de profituri; (concr.) capitalul plasat." Profit! Și ce face nenea străinu' cu profitul rezultat? Îl ia acasă! Da. Este cea mai normală consecință a activității investitorilor. Să scoată banul din țară. Mai e textul celălalt care, similar cu un frate siamez, se lipește de primul mit: "investitorii sunt salvarea noastră mai ales prin faptul că creează locuri de muncă." Mda. Pe termen scurt ei sunt mană cerească pentru un popor care abia acum începe să învețe să facă afaceri sănătoase (nu bișniță). Un procentaj destul de important a și pornit pe calea spre mântuirea neamului. Și dintr-o dată ne trezim că ăia din afară ne ștrangulează afacerile și culmea, ei mai și sunt sprijiniți de politică! Deci, avem două aspecte: scurgerea de bani și extirparea biznisului autohton. Acum, repetați după mine: investitorii sunt salvarea României și ei ne scapă de foamete. Sună la fel de bine?
Deci...Ce se întâmplă? Ies banii din țară. Bugetarii și privații sunt legați unii de alții.Pică unu, moare și celălalt. Exemplu: prea puțini bani din taxe (din cauză că majoritatea firmelor dispar), nu avem cu ce plăti funcționarii publici, profesorii, doctorii etc. În celălalt caz nu sunt destui bani la bugetari. Foarte multe firme private fac afaceri cu statul. Fără bani, unele dintre ele pică deoarece coboară sub nivelul de plutire.
Și atunci ce facem? Păi dacă nu avem bani în țară, aducem. De unde? Din împrumut, normal. Menirea acestor împrumuturi este să fie investite. Vă mai amintiți că scopul investiției este generarea de profit. Altfel se consideră cheltuială sau risipă. Dar atâta timp cât permiți scurgeri, tu, statul, trebuie să fi mega eficient în procesul de investiție ca 1. să acoperi pierderile, 2. să rambursezi împrumutul cu dobândă cu tot și 3. să începi să ieși în plus, profit. Deci asta cu FMI-ul e o idee de om mediocru care nu-și stăpânește obiceiurile stupide (scurgerile) și crede că un împrumut îl scoate din rahat. OK, și cum stă treaba cu banii pe care-i primim de la U.E. și nu trebuiesc dați înapoi?
Ăia din Vest vor să facă imperiu. Asta deja o știm cu toții. Probabil ei au văzut că noi rămânem fără bani și că sume imense ajung (prin impozitarea firmelor străine) la ei. Și ce fac? Păi ne dau înapoi o parte din acești bani. De ce? Sunt proști? Nu. Cel mai probabil fac asta ca noi să supraviețuim până la integrarea completă în imperiu. Daca ce zic aici este adevărat, atunci putem spune că imperiul deja funcționează la nivel financiar. Dacă ne integrăm complet, străinii nu vor mai fi străini și banii colectați din taxe vor veni la administrația de aici în mod normal. Centralizarea va fi la nivel de Bruxelles sau știu eu ce alt oraș, nu București cum este acum.
Deci, când primim sume d-astea din partea U.E. să ne gândim că este posibil ca acei bani să provină tocmai din buzunarele noastre. Ironic, nu? Suntem ajutați din banii noștri. Partea oarecum bună este că în aceast variantă suntem obligați să gestionăm banii într-o maineră mai rațională. Deși nu o facem în pofida regulilor și restricțiilor... Soluții probabile și oarecum imposibile
1. Importul de alimente. Cred că s-ar putea rezolva cel mai ușor. Am fost și putem fi țară agrară. Depinde de noi, de felul în care educăm tineretul. Țin să atrag atenția asupra cultivării naturale, sau cum zic unii bio sau organice. Monsanto este un model de afacere de stors banii ca să nu mai vorbim de efectele adverse pe care le-au descoperit cei care au făcut evaluarea riscurilor.
2. Benzina. Ufff! Nu știu. Dar sunt convins că se pot obține rezultate miraculoase dacă se sprijină inginerii adevărați.
3. Telecomunicații și produse informatice. Aici este mult mai greu. Țările producătoare dețin niște tehnologii la care noi, deocamdată nu putem visa. Eventual cu o dezvoltare susținută timp de 10-15 ani...
4. Jucării, tampoane, scutece putem fabrica. Dar înainte să ne apucăm, avem nevoie de legislație prielnică. Și după ce pornim producția, să scăpăm de import. Apropo, jucării fabricăm și în prezent doar că fabricile nu au vânzări indeajuns de mari încât să poată investi în tehnologii mai avansate cu scopul de a crea jucării mai complexe. Aici avem potențial.
5. Medicamente. Start producție proprie, stop import. Clar.
6. Investitorii. Să învățăm de la ei apoi să dăm prioritate producătorilor interni.
Nu știu cu ce să închei articolul. Altceva nu prea e de spus. Cât timp se scurg banii, politicienii vor cere împrumuturi. Când nici împrumuturi nu vor fi, aflăm care este situația exactă a banilor. Și rețineți un lucru: NOI AM GOLIT BUGETUL! SI AM FĂCUT ASTA LA ÎNDEMNUL ȘI CU SPRIJINUL POLITICIENILOR!