Blog - Cum să îți păstrezi pozele?

Cum să îți păstrezi pozele?

2014-09-20

Fotografiile ne reprezintă trecutul. Știm că am fost la un eveniment dar nu ne mai amintim detalii. Ne uităm la poze și imediat știm ce ne lipsește. Fotografiile sunt amintiri. Odată ce le-ai pierdut, nu le mai poți recupera. Pierzi documente, le refaci sau umblii prin birourile unor instituții până ce găsești o copie. Cu amintirile este diferit: nu te poți întoarce în timp și în același loc ca să refaci momentul. Poate sunt detalii foarte importante sau persoane care nu mai sunt în viață. Dacă ești norocos, mai recuperezi ceva de la prieteni sau cunoștințe. Dacă ai fost singurul care avea pozele...pa! În afară de poze, mai sunt și alte fișiere importante. De exemplu documentele. Ele mai pot fi refăcute sau recuperate. Dar TIMPUL necesar recuerării/refacerii contează. Și de multe ori costă. Firmele sunt foarte vulnerabile la așa ceva. O companie în care toți angajații sunt solicitați la maxim, nu are resurse să-și refacă documentele în timp util. Backup-uri sau, altfel spus, copii de siguranță. Da, majoritatea știți despre ce vorbesc. Și știți că există multe medii de stocare pentru ele: CD, DVD, Hard Disk extern, flash drive ("stick"), Google Drive, e-mail, Dropbox etc. Unii se întreabă oare care mediu o fi cel mai bun pentru stocare pe termen lung? Alții sunt convinși că produsul X este cel mai sigur. Oricare variantă luăm ba ne costă mulți bani, ba ne costă fișierele (în cazul în care alegem cea mai nesigură variantă).
Eu am încercat câteva variante și am văzut cum eșuează altele pe care le-au încercat alții. Care este cel mai bun mediu pentru back-up? Eu zic că nici unul. Cea mai bună este METODA corectă de back-up. Dar prima dată să-mi explic atitudinea.
  1. CD, DVD, BluRay și alte suporturi optice: se zgârie, se degradează stratul pe care se scrie. Am încercat multe mărci. Se pare că la un moment dat fiecare brand o dă în bară cedând producția de discuri unor firme terțe care fac treabă de rahat. Tocmai azi "m-am lecuit" de Verbatim după ce am verificat conținutul backup-ului. Noroc că nu mi-a fost lene s-o fac. Cândva îmi plăcea și TDK. Dar au apărut discuri semi-transparente care nu puteau fi citite de unele unități ale laptop-urilor. Mai sunt și alte mărci recunoscute de menționat dar pierd timpul repetând aceeași idee: să nu ai încredere în brand. Și am testat și un produs TDK mai rezistent la zgârieturi. Dar nu m-a convins să dau atâția bani...
  2. Flash drive. Acum câțiva ani am avut un client care își ținea munca de 3 ani pe un stick. A avut grijă de acel stick...cu o singură excepție. Într-o zi l-a băgat într-un calculator configurat greșit (USB frontal conectat eronat) și în câteva secunde și-a prăjit munca. Poți păți și tu așa ceva. Și ți se poate întâmpla ca cipul de memorie să se degradeze de la prea multe cicluri de scriere. Dacă ai noroc, o firmă specializată pe recuperare de date îți salvează curul, pentru bani frumoși. Și mai și aștepți o grămadă de timp.
  3. HDD extern. Are două căi de a eșua: mecanic și electronic. Mecanic: uzaj, cădere, lovire. Electronic: alimentare necorespunzătoare (alimentator defect sau rețea de 220 V instabilă), conector sau cablu USB defect. La astea se mai adaugă ironia sorții: virușii care modifică fișierele. Am avut recent un caz în care virusul a criptat toate documentele tip office de pe calculator. Singura soluție de recuperare este achiziționarea cheii de crtiptare de la infractor (...). Utilizarea sistemului de operare Linux poate să scadpă foarte mult riscul acestui fel de incidente, însă nu există garanție 100 %.
  4. NAS cu RAID 1. Costă și dacă scrie greșit pe un disc, se va replica și pe celălalt. Plus aspectele valabile și în cazul HDD extern.
  5. SSD: alimentare necorespunzătoare. Ceva mai sigur decât un HDD pt că nu are componente mecanice. Însă SSD-urile încă mai au problema pierderii de date cauzate de întreruperea de alimentare electrică.
  6. Cloud: pierzi datele tocmai când nu ai acces la net sau trebuie să descarci o cantitate mare de date = timp pierdut.
Totuși, discurile nu se scurtcircuitează, păstrate în carcasă sunt imune la căderi și vibrații și rezistă la temperaturi decente. De ce să pierzi timp când nu ai timp la dispoziție? Sună aiurea, nu? De ce să nu pierzi timp când vrei tu? Nu știi la ce mă refer? Eu am fișiere vechi de 10 ani. Încă mai am tot ce este important. Magie? Nu. Timp pierdut în mod intenționat? Da. Cât timp? Câteva ore pe an - cam 10-12 pentru 40 de GB de poze și încă câteva pentru 20 de GB de alte fișiere. Metoda este aparent simplă dar mulți nu vor să audă de așa ceva. Pe scurt: backup pe disc optic (CD, DVD etc) și rescriere periodică cu VERIFICARE.
  1. Ziua zero: scrii pe disc ce este important. Cât de des, depinde de câte fișiere generezi (câte poze faci, câte documente se creează la firmă).
  2. Majoritatea discurilor se pot degrada în 2-3 ani. Am pierdut muzică stocată pe disc de marcă după doar 2 ani. Fără zgărieturi. Deci, rescriere în fiecare an. Intervalul trebuie respectat. Și este intervalul maxim pentru care mă risc.
  3. După ce ai copiat discul original, nu-l arunci! Iei copia și copiezi materialul înapoi pe calculator. Atenție la denumirea folderului de test. Fiecare fișier trebuie să ajungă pe HDD-ul calculatorului. Fiecare! Dacă după abia câteva minute nu mai poți copia înapoi ceva, la ce te poți aștepta peste un an?
  4. Deschizi minim...o grămadă de fișiere :) din cât mai multe foldere. Ideal ar fi să accesezi absolut tot ce ai acolo. Dar la 2000 de fișiere pe un singur disc...trebuie să ai foarte mult timp.
  5. Dacă totul pare a fi OK, backup-ul vechi va fi înlocuit de cel nou. Cel vechi poate fi aruncat deși eu îl mai țin câteva săptămâni.
Această procedură se repetă în fiecare an. Procedura nu garantează 100 % siguranță dar pare a fi cea mai sigură până acum.
Dacă ești de acord cu cele scrise mai sus însă nu vrei să-ți pierzi timpul cu așa ceva, roagă pe cineva să facă pentru tine. Sau plătește-l. Da, și eu mă ocup de așa ceva (în zona Sfântu Gheorghe - Brașov). :)